Sau asa ceva,era o maxima de mai demult.toata ambiguitatea relativa de care da dovada e de fapt o masca.toti purtam masti,dar a sa e diferita..a sa devine parte din sine pentru ca ii place sa se ascunda.nu ca ar fi neaparata nevoie,dar ii place sa creada ca este o fiinta speciala.Si este.disectia mintii o va dovedi.
In tot timpul cat s-a ascuns a reusit sa lase un fir de par sa ii patrunda in crapaturi..iar cand firul a inceput sa arda si sa doara,l-a rupt.asa ar face orice fiinta normala.numai ca aceasta fiinta e mai speciala.nu numai ca rupe firul,dar smulge si radacina.dar si asta doare.si doare chiar mai rau ca atunci cand firul arde.
firul e tot acolo,dar in preajma...a plantat seminte,din care va creste un copac,candva.
Copacul va deveni adapostul fiintei cu masca.
scenariul l-am lasat balta,desi nu trebuia.
noi ar trebui sa scriem o carte.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu